Aceasta postare este bazata pe meta-analiza Brunoni et al, 2016 pe care o gasim si astazi plina de informatii relevante si utile cu privire la tDCS si contine date actualizate cu privire la imaginea de ansamblu a dovezilor clinice. Enjoy!
Stimularea electrica transcraniana directa - tDCS poate fi o optiune terapeutica eficienta pentru tratarea tulburarii depresive majore.
Imagine de ansamblu a dovezilor clinice:
- Dovezi la nivel A (= eficienta certa) in ghidurile internationale bazate pe dovezi, publicate in 2020 de un grup mare de experti europeni de renume.
- Rata de raspuns de 61% si rata de remisie de 20% la 302 pacienti cu tulburare depresiva majora tratati cu dispozitivul Sooma tDCS (Sooma White paper).
- Rata de raspuns de 33% si rata de remisie de 19% intr-un studiu clinic cu 1092 pacienti
- Eficienta similara cu cea raportata la tratamentul antidepresiv sau prin stimularea magnetica transcraniana (TMS) in ambulator.
- Rata de raspuns de 43% ca mono-tratament si rata de raspuns de 63% in combinatie cu sertralina, intr-un studiu cu 120 pacienti.
Dar, in calitate de adept al cercetarii in domeniul tDCS, veti sti ca pot exista variatii atat in studiile de cercetare, cat si in rezultatele clinice de rutina. De ce?
Raspunsul e complex.
Atat tDCS, cat si depresia au componente diverse. Adesea rezultatele tratamentului pot varia in functie de interactiunile dintre factorii implicati. Incercarea de a intelege ceea ce se intampla, astfel incat sa puteti oferi tratamentul potrivit pacientului, poate parea aproape o cauza pierduta.
Dar exista speranta:
O meta-analiza din 2016 bazata pe datele individuale ale pacientilor, realizata de Brunoni et al., nu numai ca a investigat eficacitatea tDCS pentru tratamentul depresiei, ci a explorat si predictorii de raspuns individual.
In acest articol, prezentam o lista cu cinci factori 5 factori cheie bazati pe dovezi care afecteaza raspunsul pacientilor la tratamentul tDCS pentru depresie bazat pe aceasta meta-analiza.
Ce factori prezic raspunsul la tratamentul tDCS pentru depresie?
Sa incepem prin simpla enumerare a factorilor. Daca sunteti ocupat, puteti citi doar aceasta sectiune si sa salvati acest articol la repere pentru a citi detaliile de mai jos mai tarziu.
- Depresia rezistenta la tratament este un predictor al raspunsului slab la tDCS. Depresia rezistenta la tratament este definit prin lipsa raspunsului terapeutic la doua sau mai multe tratamente diferite cu antidepresive
- Doza totala mai mare de tDCS (intr-o anumita masura) este un predictor pentru un raspuns mai bun.
- Pacientii cu depresie bipolara pot raspunde mai bine la tratamentul cu tDCS decat pacientii cu depresie unipolara.
- Utilizarea ca adjuvant a sertralinei este asociata cu o ameliorare mai rapida si mai eficienta a depresiei.
- Depresia severa poate fi un predictor pentru un raspuns mai bun. Acest factor trebuie tratat cu atentie, deoarece pacientii cu depresie severa tind sa fie mai rezistenti la tratament astfel acestor pacienti trebuie sa beneficieze de o atentie sporita pe durata tratamentului.
Mai multe detalii despre fiecare dintre aceste variabile urmeaza in sectiunile de mai jos.
1. Depresie rezistenta la tratament (DRT)
Depresia rezistenta la tratament (definita ca doua sau mai multe incercari de terapii antidepresive esuate) este puternic asociata cu o eficacitate mai scazuta a tDCS. Utilizara optima a tDCS ar fi intr-un cadru de asistenta medicala primara, ca o etapa initiala de tratament a depresiei, deci, inaintea instalarii depresiei rezistente la tratament.
Datele disponibile in momentul actual arata ca pacientii cu depresie rezistenta la tratament au sanse de sub 40% sa beneficieze de efectele pozitive ale terapiei tDCS comparativ cu cei care nu au dezvoltat o forma de depresie rezistenta la tratament.
Aceasta variabila predictiva a fost inclusa si a ramas semnificativa statistic atat in raspunsul clinic, cat si in analiza remisiei simptomatologiei depresive.
Acelasi fenomen a fost observat si in studiile de farmacoterapie, rTMS (Repetitive Transcranial Magnetic Stimulation) si terapie electroconvulsiva (ECT)
2. Doza tDCS
Doza totala mai mare de tDCS este un predictor pentru un raspuns mai bun la tratament si o ameliorare a depresiei si este corelata cu durata sesiunilor de tratament, numarul sesiunilor de tratament.
Este important de mentionat ca durata fiecarei sesiuni (20 de minute vs. 30 de minute) a fost, de asemenea, un predictor semnificativ statistic al raspunsului la tratament. Pe de alta parte, curentul de stimulare nu este un predictor semnificativ.
Pacientii carora li se administreaza o doza totala de 43,2 C, conform unui protocol format din 12 sedinte de stimulare folosind curent de 2 mA timp de 30 de minute, au o probabilitate de peste 5 ori mai mare de a raspunde eficient terapiei fata de cei care primesc o doza totala doar putin mai mica (echivalentul lipsei a doua astfel de sedinte), iar diferenta de eficacitate a terapiei devine si mai mare cu cat doza totala administrata e mai mica.
In studii controlate, nu au fost utilizate protocoale cu curenti de stimulare mai mari de 2 mA sau durate mai mari de 30 de minute.
Ca si depresia rezistenta la tratament, doza de tDCS a fost, de asemenea, inclusa si a ramas semnificativa statistic atat in raspunsul clinic, cat si in analiza remisiei simptomatologiei depresive.
In ceea ce priveste analogia cu alte modalitati de tratament cum ar fi TMS - stimulare magnetica transcraniana, protocoalele ce utilizeaza doze ridicate au demonstrat ca sporesc eficacitatea terapiei.
3. Pacientii cu depresie bipolara
Rezultatele analizei variabilelor predictive sugereaza ca pacientii cu depresie bipolara sunt mai predispusi sa raspunda eficient la tratamentul tDCS.
Cu toate acestea, sunt necesare mai multe date pentru a verifica pe deplin acest lucru, deoarece numarul pacientilor bipolari a fost scazut, iar mai multe studii incluse in meta-analiza au avut protocoale care au exclus in mod explicit pacientii bipolari.
Acest lucru se reflecta in intervalul mare de incredere (confidence interval- CI) pentru raportul de sanse (odds ratio- OR) al capacitatii predictive a acestei variabile. Raportul de sanse (bipolar sau nu) de raspuns la terapie = 6,60; IC = 1,05-41,7; p = 0,04.
Depresia bipolara a fost semnificativa statistic atat in analiza multivariata, cat si in cea univariata pentru remisia simptomatologiei depresive. In schimb, in analiza multivariata pentru raspunsul clinic nu a fost semnificativ statistic.
4. Terapia asociata cu sertralina
Desi, in general, utilizarea adjuvanta a antidepresivelor nu s-a demonstrat a fi corelata cu o eficacitate mai mare a tDCS, in particular, utilizarea concomitenta a sertralinei a dovedit o ameliorare mai eficienta a simptomelor depresive pentru pacientii tratati in aceasta combinatie terapeutica.
Cu toate acestea, datorita faptului ca toate datele despre aceasta variabila provin dintr-un singur studiu, ar fi prematur sa se traga concluzii definitive. Terapia asociata cu sertralinei a fost semnificativa statistic in aceleasi modele ca si depresia bipolara (vezi mai sus).
5. Severitatea depresiei
Datele din meta-analiza au aratat ca pacientii cu depresie mai severa, dar care nu sunt inca rezistenti la tratament pot raspunde mai bine la tDCS.
Acest lucru este oarecum contrar experientei noastre si poate fi un „artefact statistic asociat cu proiectarea studiilor clinice”, asa cum au subliniat cercetatorii.
Acest tip de artefacte statistice se refera la faptul ca pur si simplu exista mai mult ‘’spatiu de imbunatatire’’ atunci cand nivelul de baza al depresiei este ridicat.
O meta-analiza despre medicatia antidepresiva a avut anterior aceeasi constatare.
Cu toate acestea, merita sa urmariti aceasta variabila (sau mai bine, sa inregistrati meticulos datele) si sa vedeti cum pacientii dvs. cu diferite stadii ale depresiei raspund la tDCS.
La fel ca cele doua variabile predictive, depresia initiala a fost semnificativa statistic atat in analiza multivariata pentru reducerea depresiei cat si in cea univariata. In schimb, in analiza multivarianta pentru raspunsul clinic, nu a fost semnificativa.
Contextul statistic
S-ar putea sa va intrebati pe ce se bazeaza acesti factori asociati tratament-raspuns.
Dupa cum s-a mentionat in introducere, datele provin dintr-o meta-analiza a psihiatrului André Brunoni si a colegilor sai. Meta-analiza se bazeaza pe datele individuale ale pacientilor din toate studiile randomizate controlate tDCS in depresie pentru care astfel de date erau disponibile.
In total, sase studii cu 289 de pacienti au fost incluse in analiza.
Au fost utilizate trei tipuri de modele de predictie, in functie de raspunsul pacientilor la terapie, rata remisiei si imbunatatirea simptomatologiei (ca variabila continua).
Mai multe detalii despre metodele statistice utilizate
In primul rand, cercetatorii au folosit analize univariate folosind cate o variabila predictor la un moment dat. Variabilele care au fost masurate in toate studiile si au atins semnificatia statistica in analizele univariate (nivel de semnificatie P <0,1) au fost apoi incluse in analizele multivariate.
In analizele multivariate, predictorii de intrare au fost eliminati succesiv daca nu au fost semnificativi (nivel de semnificatie P <0,05) folosind metoda ‘’stepwise backward’’. Cele mai bune potriviri au fost alese pe baza statisticilor Wald.
Datele prezentate mai sus provin atat din modelele multivariate pentru raspunsul in cazul depresiei (doza TRD si tDCS), cat si din modelul multivariat pentru imbunatatirea simptomatologiei depresive (depresie rezistenta la tratament, doza tDCS, tulburarea bipolara, depresia severa si asocierea sertralinei ca tratament adjuvant).
Exista mai multe date nuantate disponibile pentru imbunatatirea starii pacientilor depresivi, deoarece aceasta este o variabila continua, nu una binara. Din aceasta cauza, numai variabilele cu cea mai puternica putere statistica se vor califica pentru includerea in modelele care prezic raspunsul, comparativ cu imbunatatirea simptomatologiei depresive.
Pe scurt, ce inseamna acest lucru?
Doza tDCS si prezenta depresiei rezistente la tratament sunt variabilele reprezentative ale unor predictori reali pentru rezultatele tratamentului tDCS. Cele doua sunt singurele variabile care, in cele din urma, au fost incluse in modelul de raspuns multivariat.
Concluzie
Dintre numerosii factori care pot influenta raspunsul tratamentului tDCS doar urmatoarii au date solide de cercetare pentru a fi sustinuti: depresia rezistenta la tratament, doza totala de tDCS, depresia bipolara, tratamentul adjuvant cu sertralina si severitatea depresiei.
Ar trebui spus ca acesti factori se pot schimba pe masura ce se fac mai multe cercetari, insa, doza tDCS si depresia rezistenta la tratament vor ramane probabil constant in aceste studii de cercetare. Contributia acestor variabile la modelele care prezic raspunsul sau imbunatatirea starii pacientilor este semnificativa.
Mesajul pentru profesionistii din domeniul medical este:
- Pacientii depresivi rezistenti la tratament sunt mult mai putin susceptibili sa raspunda la tDCS.
- Doza tDCS administrata in cadrul protocolului de tratament trebuie sa fie cel putin echivalenta cu 12 sedinte de 30 de minute cu 2 mA. Un protocol echivalent, dar diferit, ar fi 18 sesiuni de 30 de minute la 1,5 mA.
- Pacientii cu depresie bipolara pot raspunde mai bine la tDCS decat pacientii unipolari. Sunt necesare mai multe date pentru a verifica acest lucru.
- Tratamentul adjuvant cu sertralina pare a fi benefic pentru un raspuns mai bun. Retineti insa ca toate datele provin dintr-un singur studiu cu numar mare de pacienti (N = 120).
- In cele din urma, pacientii cu depresie mai severa pot raspunde mai bine la tratamentul tDCS. Aceasta constatare poate fi mai degraba o consecinta a proiectarii studiilor clinice decat un fenomen real.
Daca doriti mai multe informatii de acest gen, asigurati-va ca va abonati la newsletter-ul nostru. Acolo impartasim cele mai recente stiri din lumea tDCS si a depresiei cu mii de psihiatri si profesionisti din domeniul medical.
